Adriana a scris un comentariu despre cactusi si am invitat-o sa scrie un post mai lung despre pasiunea ei. Asa ca astazi mi-a trimis multe fotografii si o poveste despre cactusi! Astfel s-a inscris la toate cele 3 sectiuni ale concursului nostru si o felicit cu aceasta ocazie! A castigat automat un discount de 10% la o sedinta foto outdoor oferit de
daniel:photography si poate castiga cartea "ABC-ul gradinaritului" si/sau un slideshow de 10 minute cu fotografii din colectia personala realizat de
daniel:photography.
Va invit calduros sa cititi ce a scris si sa ii vizionati fotografiile! Are o multime de cactusi superbi!
"Nici nu mai imi aduc aminte cum a inceput pasiunea mea pentru cactusi. Pasiunea pentru plante si gradinarit am avut-o din totdeauna. Imi aduc aminte ca in urma cu foarte multi ani mi-a dat o colega de a mea un lastar de cactus care avea o forma mai ciudata, ceva asemanator cu ce am eu acum si pe care l-am botezat stincosul, am avut grija de el cum am "stiut" eu mai bine dar, in iarna l-am bagat in casa impreuna cu celelalte flori si l-am tot udat. GRESIT. Atunci nu stiam eu ca in iarna cactusii nu se uda si cu cit mai mult sufera cu atit dau flori mai multe si mai frumoase. Asa cum era de asteptat a putrezit si am zis ca e ceva prea pretentios pentru mine. Da' de unde, cactusul e planta cea mai putin pretentioasa se multumeste cu atit de putin.
Am ramas cu dorinta de a avea si de cite ori intram intr-o florarie ii cautam din priviri si ma uitam la ei ca la ceva greu accesibil din multe puncte de vedere. Anii au trecut, am ajuns in Spania si asa am ajuns sa vad mai multe varietai intr-un bricogarden din Toledo si cum nu costau cine stie ce mi-am cumparat doi. Primul de care imi amintesc e parosul, cel pe care il am eu e al doilea cumparat pentru ca pe primul mi l-a cerut o colega de a mea, si a doua zi m-am dus si mi-am cumparat eu altul pe care il am si in ziua de azi.
Si de atunci au trecut aproapre cinci ani, si tot cumpar, unul, doi, depinde de ce am eu sau nu. Pentru ca nu am cumparat niciodata doi la fel. Am avut o perioada in care i-am cam lasat de izbeliste dar au rezistat in timp si cei pe care i-am pierdut i-am inlocuit si acum ma bucur de florile unora in fiecare primavara.
Unii dintre ei nu au inflorit niciodata si nici nu stiu daca o vor face, dar prin forma lor ciudata ii iubesc si ma uit la ei in fiecare zi.
Partea proasta e ca nu am suficient spatiu pentru a il lasa pe fiecare in ghiveciul lui asa ca i-am mai ingramadit pe cei mai mici in jardiniere, numarindu-i asa unul cit unul am vreo 70 de bucati. Cind am fost in Tenerife am avut ocazia sa ii vad la ei acasa, pacat ca nu am nici o poza la indemina ca sa ii vedeti acasa la ei cum sint plantati ca flori de ornament impreuna cu muscate curgatoare. Nu promit, dar o sa vad daca cu ajutorul scanerului o sa pot sa va arat cactusii la ei acasa. Fotografiile de atunci nu le am unde stau eu acum.
Si cum va spuneam, nu mai imi aduc bine aminte de unde pasiunea mea pentru cactusi, tot ce stiu e ca daca ma duc undeva si vad unul pe care eu nu il am, il cumpar fara sa stau pe ginduri. Si ce imi place mie cel mai mult e sa ii cumpar mici si sa le urmaresc cresterea, si asta la orice planta nu doar la cactusi, ca si cum ar fi copiii mei. Anul asta le-am dat de doua ori un ingrasamint special pentru ei, ca nu le-am dat niciodata nimic pina acum doar un pic de apa vara si cam atit.
In continuare va las cu unii dintre veteranii mei, sa-i vedeti si sa-i admirati."
Va anunt ca mai sunt 12 zile pana la tragerea la sorti si concursul nostru se anima! Timp este suficient sa scrieti un articol sau sa imi trimiteti cateva fotografii, iar premiile merita si sunt folositoare oricui!
